Am intalnit-o pe Chris Simion in 1999. Era pe atunci foarte tanara, cu ochi mari albastri si chip surazator. Am simtit de la bun inceput in ea o energie care m-a suprins. Se arata entuziasta, dinamica, vorbea repede si mult, mereu grabita, avida de a obtine asentimentul interlocutorilor. Stia tot, citise tot, vroia sa adapteze tot. Avea ambitii nemasurate pentru cei 20 de ani ai ei si m-am surprins intr-un prim moment privind-o cu scepticism, indoindu-ma ca va putea duce la bun sfarsit toate proiectele la care visa. Exact asa cum te indoiesti de un medic foarte tanar, de varsta copiilor tai, ca ar putea sa-ti puna un diagnostic corect si sa iti vindece raul. Chiar daca acel medic a terminat cu 10 universitate, exista o retinere legata de varsta lui. Asa era si cu Chris. M-am inselam, evident. Nu numai pentru ca Chris Simion a fost mereu la inaltime in proiectele pe care le-am facut, dar si pentru ca a realizat lucruri incredibile pentru o femeie de varsta ei.

Imi amintesc de ea la Paris, cu mai bine de 12 ani in urma, cand tocmai jucase cu trupa ei in franceza – o franceza destul de aproximativa – Copilul divin, intai la Teatrul Lucernaire, apoi intr-un teatru de la periferie.  Fusese atunci de o indrazneala care ne-a lasat pe toti cu gura cascata.

In acea zi mi-am zis ca va ajunge departe, si ca flacara care o consuma ii va duce cariera chiar dincolo de propriile-i sperante.

Imi amintesc despre lectura publica a Paradoxului iubirii, pe care a facut-o la Bucuresti, acum 5 ani: textul meu e un eseu. Ea l-a facut piesa de teatru. Mie mi-a iesit ceva serios. Ea l-a descifrat comic. Mi-a placut solutia, era amuzant, in acelasi timp aproape si departe de cartea mea, cu o nota personala pe care am gasit-o irezistibila. Hotii de frumusete a fost fabulos. Daca l-ar fi facut la Paris era in topul spectacolelor din Franta.

Nu am fost deci deloc surprins ca s-a aruncat in acest vast proiect care ar trebui sa schimbe pentru totdeauna scena dramatica romaneasca si teatrul independent din Bucuresti. Nu numai ca o incurajez in aceasta intreprindere, dar este o onoarea pentru mine sa fiu sustinatorul unei asemenea initiative si sa ducem la realizare acest vis.