FUNNY GAMES

În Funny Games, după filmul lui Michael Haneke, în regia lui Botond Nagy la Teatrul Grivița 53, violența apare ca un musafir politicos. Cere ouă. Zâmbește. Așteaptă să fie invitată la cafea.

O familie ajunge într-o casă de vacanță unde totul pare familiar: obiecte, ritualuri, tăceri, promisiunea unei liniști pe care o confundăm prea ușor cu siguranța. Dar cât durează normalitatea? Și în ce secundă exactă lumea încetează să mai fie lumea pe care o cunoaștem?

Oamenii au ambele chipuri: îngeri și demoni. Alegerea de a fi și de a sta mai mult într-o parte decât în cealaltă este personală, intimă. Și are determinări multiple, profunde.

“Funny games” nu-ți îmblânzește demonii (asta e un job individual) dar te ajută să-i identifici, să-i eviți și să nu-i lași să se multiplice. Nu ai niciodată certitudinea că rămâi în rolul în care ești, călău sau victimă. Nu ne cunoaștem cu adevărat decât puși în situație. Dar cu cât reușești să te prinzi mai repede de traumele tale, de rănile cu care se confruntă sufletul și mintea ta, cu atât reușim să stăm mai mult în zona de lumină și de asumare.

Într-un univers scenic auster și hipnotic, spectacolul transformă violența într-un teritoriu al așteptării, al tăcerii și al imposibilității de a privi în altă parte. Pentru că poate întrebarea nu este de ce se întâmplă ceva atât de monstruos. Poate întrebarea este: în ce moment am început să credem că nu ni se poate întâmpla nouă?